Campul Centrului Local 2013

Campul A fost odată ca niciodată..

În fiecare an, Centrul Local Cluj Napoca și multe alte centre locale din țară și regiune, organizează câte o tabără pentru toți membrii săi, de la cei mai mici la cei mai mari, eveniment care în multe cazuri (inclusiv al nostru) este deja unul foarte important, cu tradiție.

Anul acesta, această tabără anuală s-a desfășurat în Lunca Ilvei, jud. Bistrița Năsăud, între 23-27.08.2013, sub numele ”A fost odată ca niciodată…”, cadrul simbolic fiind basmele românești.

Rolul educativ al acestor tabere este foarte important deoarece aici se formează centrul local ca un tot unitar, grupul de lideri este mult consolidat, iar copiii dobândesc abilități noi, specifice grupei de vârstă, dar și conștientizează că cel mare îl ajută pe cel mic, un principiu esențial pentru cercetășie.

Patrule Mixte

Programul include de obicei atât lucru pe patrule mixte (lupișori, temerari și exploratori), cât și ateliere specifice grupelor de vârstă, concursuri între patrule, hike-uri adaptate pe nivel de dificultate. De exemplu, anul acesta, lupișorii noștri au avut de parcurs un traseu de zi, de aproximativ 6 ore, temerarii un hike tot de zi dar cu durata de aproximativ 12 ore, iar exploratorii un hike de noapte.

hike lupisoriTot un element esențial al programului sunt ceremoniile de depuneri de promisiune, de treceri de la o grupă de vârstă la alta, și de sărbătorire a unor evenimente ale centrului local, evenimente pregătite pe întreaga durată a anului cercetășesc, de o importanță deosebită, în cadrul cărora emoția și energia fiecărei persoane din cerc contribuie la crearea unui cadru spiritual adecvat.

Anul acesta, 3 lupișori clujeni au părăsit jungla și au trecut în Ținutul Temerarilor, 14 lupișori, temerari și exploratori au depus promisiunea de cercetaș, iar 5 voluntari adulți au depus promisiunea de lider cercetaș, toate în cadrul unei ceremonii complexe care s-a incheiat cu un moment de recunoaștere pentru toți cercetașii care au făcut parte din Centrul Local Cluj Napoca, pe parcursul celor 15 ani de la înființare, cărora le mulțumim.

ceremonie de depunere de promisiune

Cadrul simbolic ales joacă și el un rol extrem de important, respectiv de a integra într-o poveste comună toți copiii, de a-i motiva să lucreze împreună și să iasă înafara zonei de comfort, respectiv propria lor patrulă sau unitate, de a condimenta fiecare element al programului cu multă distracție, competiție și noutăți și, în mare, de a forma ”firul roșu” al evenimentului care leagă toate genurile de activități între ele, într-o formă ușor de înțeles pentru toată lumea.

Anul acesta, basmele românești au fost amestecate și distruse de către Gargamel (personajul negativ al campului de centru local de anul trecut, Smurfcamp 2012), iar noi am avut rolul de a le pune cap la cap, fiecare nouă provocare îndeplinită de către patrulele mixte sau membrii lor aducându-le noi fragmente de basm.

Nu au lipsit farsele lui Păcală și Tândală, interacțiunile repetate dintre Făt Frumos, Harap Alb, zmeu, Ileana Cosânzeana, și diverse alte personaje care, pierzându-și identitatea și memoria, au creat un comic de situație unic.

Vă așteptăm și anul viitor, într-un nou spațiu atemporal, în care totul este construit în jurul valorilor noastre, progresul personal este la loc de cinste, indiferent de vârstă,  iar limitele imaginației și creativității sunt depășite în mod constant, atât de cei mici, cât și de cei mai mari dintre noi.

La intrare...sau ieșire..

 

P.S. Cine n-are Camp de Centru Local, să-și facă!

Tema 4: Sistemul Patrulelor

   

  La cercetași, PATRULA este celula care sta la baza functionarii tuturor lucrurilor. Este un grup format din 4-8 persoane, copii de aceeasi varsta, care învață să funcționeze ca un tot unitar. E un grup de prieteni, un cerc al increderii, o zona de siguranță și totodată, cea mai bună metodă pentru ca  oamenii, de la cei mai mici pana la cei mai mari, să învețe să lucreze în echipă.

Cu toate acestea, acest sistem bazat pe funcționarea unor grupuri mici de multe ori nu e atât de funcțional precum ne-am dori. Unele patrule se destramă ușor, altele schimba membrii sau șefii patrulelor prea des, altele nu mai pot funcționa din cauză că grupul nu reușește să treacă de etapa de certuri și conflicte (o etapa naturală de altfel), etc.

Astfel, pentru a uni membrii patrulelor din centrul local, dar si a crește gradul de responsabilitate a tuturor membrilor, a încuraja progresul personal, integrarea membrilor noi și comunicarea dintre patrulele din aceeași unitate sau din unități diferite, în C.L. Cluj Napoca am lansat un concurs, care va dura până la sfârșitul anului cercetășesc, în urma căruia vom premia Cea mai tare patrulă din Centru Local!! 

În concurs se pot înscrie oricare din patrule, atât de lupișori, temerari, exploratori sau seniori, respectând regulamentul elaborat de liderii de unități.

Acest regulament, care stabilește punctajul acordat pentru fiecare situatie, fiecărei patrule, este următorul:

  • Participarea la timp a întregii patrule la o întâlnire de unitate : 10 puncte/patrulă
  •  Participarea întregii patrule la un hike/camp (minim 2 zile), timp în care realizează un jurnal de camp: 30 puncte (patrulă)
  • Toți membrii cu promisiunea depusă din patrulă poartă eșarfa de cercetaș  în cadrul unei întâlniri: 10 puncte (patrulă)
  • Fiecare etapă nouă de progres câștigată de către un membru al patrulei: 50 puncte/numarul de membri din patrulă (membru)
  • Realizarea unei activități scout împreună cu o patrulă din aceeași  unitate, la care participă minim 75% din numărul total de membri ai ambelor patrule:  70 puncte (patrulă), punctaj care se acordă ambelor patrule
  • Realizarea unei activități scout împreună cu o patrulă din altă unitate, la care participă minim 75% din numărul total de membri ai ambelor patrule:  100 puncte (patrulă), punctaj care se acordă ambelor patrule
  • Fiecare membru nou al unei patrule, intrat în organizație după înscrierea patrulei în concurs, care rămâne la cercetași și participă la minim 7 întâlniri consecutive aduce patrulei 50 puncte
  • Plata cotizației la timp de către un membru: 20 puncte/numărul de membri din patrulă (membru)
  • Atenție! Fiecare patrulă care va lăsa dezordine în urma lor în sediu vor avea 30 puncte în minus.

Concursul se va finalzia la 15 iunie 2013, iar câștigătorii vor fi anunțați și premiați în Campul Centrului Local 2013!

Pentru orice fel de întrebări, vorbiți cu liderii de unități ai C.L. Cluj Napoca!

Succes participanților!!!

Festivalul Luminii

Festivalul Luminii este un proiect extrem de frumos care se desfasoara deja de ani buni, a ajuns sa fie implementat in multe filiale ale organizatiei, beneficiaza de publicitate si are deja un nume consacrat, insa cu toate acestea, nu multi inteleg  ”De ce facem acest eveniment?” , iar la această întrebare răspunsurile sunt:

  • Pentru a oferi un cadou orașului nostru, o seara în care participanții pot să ”redescopere frumusețea lucrurilor mărunte”, să redevină niște oameni mai simpli și mai calzi.

  • Pentru a avea un spațiu de manifestare artistică gratuită pentru tineri artiști, fotografi, cântăreți, copii cărora le place să deseneze etc. și de a transmite gândurile lor bune

  • Pentru a da experiența organizării unui eveniment de amploare unui grup de tineri, studenți și liceeni, voluntari.

Apropo de acest ultim aspect, voi atasa aici o bucățică dintr-un studiu de caz realizat în contextul Anului European al Voluntariatului, despre importanța acestui eveniment în dezvoltarea tinerilor cercetași, membri in filialele ONCR de peste tot, dar in special în funcție de cum se desfășoare pregătirile în Cluj-Napoca, deoarece în ultimele zile, aceste aspecte mi-au fost readuse în vizor, văzând implicarea exploratorilor si a liderilor si seniorilor pentru a face evenimentul sa stea în picioare din toate punctele de vedere

 

Pentru realizarea tuturor activităţilor din cadrul festivalului e nevoie de o Echipa de Programe care să se ocupe de planificarea fiecărui element din program (ex: Muzica, dans, expoziţii foto, expoziţii de desene, jonglerii, proiecţii, etc. ), astfel incât fiecare din aceste mici activităţi este coordonată de câte un tânăr pasionat de domeniul ales. 

 Festivalul Luminii este și un proiect de imagine eficient, motiv pentru care tinerii interesaţi de PR şi Comunicare, reprezentare externă sau Promovare şi Design pot sa își dezvolte abilitățile în cadrul echipei de  imagine a proiectului. ii, etc. ), astfel incât fiecare din aceste mici activităţi este coordonată de câte un tânăr pasionat de domeniul ales.

 

          De asemenea, cei care doresc să se axeze pe aspectul financiar se pot implica în acţiunile de fundraising şi contabilitate, iar cei care sunt interesaţi de aspectele administrative ale organizării  unui eveniment la nivel local  pot să se ocupe de obţinerea autorizaţiilor necesare şi secretariat.

          În aceeaşi măsură, partea de logistică şi administrativ (resurse materiale necesare, transport, etc. ) este realizată tot prin intermediul unei echipe de 4-8 persoane interesate de acest aspect.  

 

         Chiar şi cei pasionaţi de resurse umane sau de mediul ONG pot să îşi lărgească gama de cunoştinţe prin dezvoltarea de parteneriate cu alte ONG-uri sau implicarea voluntarilor externi în desfăşurarea proiectului.
        Pe lângă acestea, una din cele mai mari provocări ale acestui proiect este confecţionarea tuturor cutiuţelor de hârtie necesare pentru protejarea lumânărilor (de la un număr minim de 2000 de cutiuţe până la  zeci de mii de lumânări)        Acest proces implică de obicei toţi membrii unei filiale, de la cei din grupa de vârsta 7-11 ani până la voluntarii adulţi, care, la rândul lor implică şi membrii propriilor familii, grupuri de prieteni sau colegi, angajați ai firmelor sau clase de elevi, pentru a contribui cât de mult la atingerea ţintei festivalului ca amploare în cifre.  Numărul de oameni implicaţi, în total, în confecţionarea cutiuţelor, devenite simbol al evenimentului depăşeşte, în fiecare oraş, o sută de oameni, ajungând până la câteva sute în oraşele mari, aceasta fiind o metodă bună de team-building si promovare directă. 

         Întreaga perioadă de pregătire a evenimentului este de una sau două luni, în funcţie de posibilităţile şi priorităţile fiecărui centru local.

Din aceste motive,  pentru cercetași, fiecare festival este altfel, deosebit, cu provocările sale, echipele sale, amintirile și peripețiile lui, iar pentru cei care se implică și contribuie chiar si cu câteva cutiuțe confecționate, rămâne sentimentul satisfacției de a fi contribuit la ceva măreț realizat din multe multe multe părticele frumoase mici.

Vă invităm cu drag, și anul acesta, la Festivalul Luminii in Cluj-Napoca, sâmbătă, de la ora 21:30 în Parcul Detunata, la capătul cartierului Gheorgheni, pentru a vedea ce au pus la cale, pentru voi, cea de-a opta echipa organizatorica a acestui eveniment  in Cluj!!!

Pentru cei care doresc să se implice  ca voluntari, pe durata zilei de 19 mai, vă rugăm contactati Responsabilul de Resurse Umane al evenimentului la numărul de telefon 0746416747, pentru mai multe informaţii.

Gata Oricând!

No bine…Cluj

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrisoarea 1

Dragă David,

      Când ai venit la un ceai duminica trecută am vrut să am o discuție serioasă cu tine, apropo de mai multe lucruri importante, deoarece știam că urma să fie ultima dată când te văd înainte să pleci în Egipt. Din pacate asta nu a mai fost posibil, parțial pentru că Scuiffy și Joe au apărut și au început să povestească despre locația ideală de camp de vară descoperită, dar și pentru că, de multe ori, îmi vine destul de greu să dau sfaturi, chiar și unui tânăr ca tine, pe care îl cunosc de când era lupișor.

      Mă simt îngrozitor că am lăsat momentul potrivit să îmi scape printre degete, în special pentru că e vorba de tine, deoarece de când au murit părinții tăi în accident, întotdeauna am simțit o responsabilitate aparte față de tine și pare-mi-se că și tu ai apreciat mereu acele sfaturi mărunte și câteodată ciudate, pentru care de multe ori mi-am adunat curaj să ți le spun.

      De aceea, acum, în toiul nopții, îți scriu această lungă scrisoare. Stau în fotoliul cel vechi, din camera mea, pe care o cunoști bine, cu cei trei pereți plini de cărți stivuite (Apropos, mi-ai adus înapoi ”Lord Jim” de Conrad?), și peretele cu semineul plin cu fotografiile cu cercetașii pe care îi știu de când am devenit prima oară A.S.M în 1927. Fotoliul cel mic, de pe pe partea cealaltă, e gol, dar parcă te și văd stând în el îmbrăcat în diverse uniforme, întâi ca lupișor, temerar, apoi ca explorator, senior, și mai apoi ca genist in Corpul Regal de Ingineri ai Majestății Sale. 

      Ții minte seara aceea, după aniversarea ta de 11 ani, când ti-ai făcut intrarea oficială în unitate, și ți-ai depus Promisiunea de Temerar? Bătrânul Hankin era liderul de unitate atunci, iar Pat Williams, care a murit ulterior în Coreea, îți era șef de patrulă.  ”Promit pe onoarea mea să fac tot ce îmi stă în putință să îmi respect datoria față de Dumnezeu și față de patrie” ai spus atunci. 

      Despre prima parte din promisiunea ta aș vrea să povestim, să îți scriu în aceasta scrisoare. Într-un fel îmi e mai simplu și mai clar în ceea ce te privește , deoarece dacă ai fi fost deja membru al oricărei Biserici, ar trebui să fiu destul de rezervat în ce spun. Pe bună dreptate, atunci când un cercetaș aparține de o anumită religie, liderii lui sunt, prin onoare, datori să nu facă sau spună nimic ce ar putea să zdruncine credința tânărului. Dar tu, ca mulți din tinerii de azi, ești ceea ce se numește ”vag” creștin, având un anume dispreț indiferent dar oarecum elegant pentru religie în forma ei organizată. 

      Știu foarte bine că te-ai simți extrem de insultat dacă cineva te-ar acuza că nu ești un creștin și de asemenea te cunosc suficient de bine încât să știu că întotdeauna te-ai străduit să respecți cele Zece Porunci și mai ales pe cea cu ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă ai fii așezat vizavi de mine, în fotoliu, încercând să pufăi din pipa aceea nouă a ta, care nu stă aprinsă mai mult de cinci minute, știu că în acest moment mi-ai spune:

”Eu cred că un om poate fi la fel de bun creștin și fără să meargă la biserică.”

Poate că o fi așa în unele cazuri, dar nu în multe..

Să-ți povestesc din experiența mea…

      Când eram mic, nu mergeam niciodată la biserică, sau mergeam atât de rar încât slujbele nu mă prea impresionau,  dar la 16 ani, un prieten de-al meu m-a dus cu el într-o duminică după-masă la o anume biserică, la care în scurt timp am devenit membru și apoi profesor la Școala de duminică, iar această activitate a dus ca în scurt timp, eu să devin cercetaș. Timp de aproximativ șapte ani, biserica a fost nucleul vieții mele. Participam la slujba de dimineața și de seara, predam la Școala de duminică, coordonam grupul de cercetași, faceam colecte pentru grupul de misionari și așa mai departe. Cred ca aproape am exagerat, dacă se poate să exagerezi cu ceva bun.

       Toate astea s-au întâmplat așa de demult încât privind înapoi la zilele în care chiar mergeam la biserică,   e aproape ca și cum ar fi vorba despre o cu totul altă persoană, nu despre mine însumi, astfel încât nu poate fi vorba de laudă de sine atunci când îți zic că eram destul de aproape, pe atunci, de ce înseamnă a fi, într-adevăr, un creștin. Aveam standarde foarte înalte în diferențierea Binelui si a Răului, și deși normal că, fiind om, greșeam adeseori, întotdeauna încercam să fiu cea mai buna variantă a mea însumi posibil. De exemplu dacă într-o sâmbătă făcusem ceva ce știam că e greșit, duminica, atunci când îngenuncheam în prezența prietenilor mei și a lui Dumnezeu, simțeam din nou acele standarde de la care căzusem, și încercam, ulterior, să fac săptămâna care urma să merite mai multă apreciere și satisfacție. 

      Apoi, când aveam cam 23 ani, m-am mutat în alt oraș, la un alt loc de muncă, și pentru un timp mi-a devenit practic imposibil să mai merg duminica la biserica. Acolo nici nu am devenit membru al niciunei comunități religioase, și rareori ajungeam la vreo slujbă. 

      Așa am continuat câțiva ani. Eram în continuare foarte ocupat cu coordonarea cercetașilor și angajat în alte activități utile pentru comunitate, dar am trecut la convingerea, asemeni multor tineri de vârsta ta, că ”un om poate fi la fel de bun creștin și fără să meargă la biserică.”

       Privind acum înapoi, pot să constat că asta e o tâmpenie.  Lipsa acelei aduceri-aminte săptămânale despre standardele morale ridicate duc la o treptată degradare a valorilor individuale. Eu n-am fost niciodată un abstinent din fire, iar în acel moment din viață, pentru a compensa cumva pierderea sentimentului de apartenență la un grup, pe care îl simțeam mai demult în comunitatea religioasă, am început să îmi petrec din ce în ce mai mult timp în diverse locuri publice. Noii mei prieteni nu erau ei oameni răi, dar aveau niște standarde morale mult mai joase. Spuneau alt fel de povești și atitudinea lor față de tot ce era sacru sau frumos era… diferită.

       Apoi a venit războiul și am fost prins în mijlocul lui ca toți ceilalți, iar în 1944 m-am trezit ofițerul responsabil de trupele africane în Orientul Mijlociu, iar în prima seară când m-am alăturat lor, ceva mi s-a întâmplat, cam la fel de important ca și în seara aceea de la 16 ani, cand am mers la biserica cu colegul meu. 

       Eram într-o tabără de corturi la Quassassin, între Cairo și Ismailia, iar popota noastră, a ofițerilor, era un cort mare, luminat de niște lămpi mari. Jucam poker cu alți patru ofițeri, și beam ceva mai mult gin decât îmi făcea bine, pentru a-mi depăși anxietatea în condiții ciudate, când brusc, de afară s-a auzit un  imn, cântat de patru bărbați. Stiam melodia atât de bine, încât cum am auzit-o, m-am întors instant cu ani și ani în urmă la prima zi în care am predat la Scoala de duminică, când stăteam cu încă o duzină de băieți neastâmpărați în bisericuța aceea sărăcăcioasă, de suburbie.

      Noi, ofițerii de rasă albă, stam într-un cort și jucam poker și beam gin, iar africanii negri din Buganda cântau imnuri în corturile lor, imnuri pe care tații lor le învățaseră de la niște misionari de mult dați uitării, ale căror oase au fost lăsate să putrezească în Africa, în numele lui Iisus Christos. 

      Am învățat extrem de multe de la acei creștini africani. Erau și prefăcuți între ei, la fel cum sunt și în bisericile englezești, dar cei mai mulți dintre ei erau niște sfinți, și era clar că pentru majoritatea dintre ei creștinismul era o forță vie, la fel cum era și pentru mine în vremurile bune. 

      Silvester Kikomeko, Alexander Katangala, Christopher Henry Malavu… cum îmi  vin și acum numele lor în minte! Între ei am revenit la Dumnezeu și la o credință reînnoită în religia organizată.  Acum sunt atât de sigur, și aș vrea să te ajut și pe tine să capeți siguranța că dacă poți fi un bun creștin fără să mergi la biserică, poți fi unul și mai bun dacă îți amintești săptămânal ce înseamnă asta pentru tine. 

      Vei fi un om mai bun dacă te vei conecta la o biserică și la latura ta spirituală periodic, si dacă ”rupi o pâine în amintirea Lui” 

      Dar asta din punctul tău de vedere. Mie, Biserica lui Hristos mi se pare toată o mare armată mobilizată să lupte împotriva a tot ce e rău, urât și crud pe lumea asta. Îmi place să cred că fiecare parte a Marii Biserici (și e cu atât mai bine cu cât fiecare din membrii fiecărui batalion crede că e parte din cel mai tare batalion) joacă un rol esențial în această mare bătălie. Și chiar e nevoie de oameni ca tine în această luptă și în această armată, așa că aș fi foarte fericit să aud că ți-ai făcut datoria față de Dumnezeu și te-ai alăturat oricăruia din batalioanele existente. Sigur că mi-ar plăcea să vii în al meu, despre care sigur că eu cred că e cel mai bun, dar să te știu ”înrolat” ar fi suficient pentru mine.

      Doar două vorbe mai am de zis apropo de acest subiect, că focul s-a stins de mult și deja îmi e cam frig. Nu lăsa să-ți fie amânat momentul în care te alături unei comunități religioase de faptul că întâlnești genul de lideri spirituali care își înșeală enoriașii. Ei sunt, într-adevăr, genul care atrag ochiul publicului, dar  crede-mă că, din experiența bogată de pe ambele părți, cel care merge la biserică este, de obicei, un cetățean și un creștin mult mai bun decât cel care nu, sau cei care colindă pub-urile. Îi recunoști după calitatea roadelor muncii lor, iar dacă ești atent, în orice oraș, mulți din cei care au activitate caritabilă sau socială sunt dintre cei care frecventează un lăcaș de cult. N-o să uit niciodată că la un moment dat, în Estul Londrei existau 35 de unități. Dintre acestea, 33 aveau sedii oferite de biserici, si niciuna de pub-uri sau societăți culturale. De asmenea, înainte ca guvernul să preia controlul situației, 99 % din orfelinate și azile de bătrâni erau în grija unor enoriași ai mult-detestatelor biserici. 

       Ai citit Biblia pe care ți-am dat-o? Oamenii inculți o privesc ca pe o carte demodată, dar în opinia mea, și pot spune că am avut de-a face cu  multe mii de cărți pană acum, Biblia este  în continuare una din cele mai actuale planuri de viață existente. Încearcă să o citești pe îndelete, un capitol pe zi. Există și părți care sunt destul de plictisitoare, bineînțeles, dar vei fi surprins să remarci cât de umană, de tulburătoare și de înțeleaptă este o bună parte din ea. Pe când ajungi la Noul Testament, voi fi foarte surprins dacă reușești să mai citești doar un capitol pe zi. 

       Și în cele din urmă, permite-mi să adaug doar că tot ce am scris în această scrisoare este o viziune oarecum privită din exterior. Nu sunt nici preot nici pastor, și nu sunt în măsură să scriu despre semnificația interioară a religiei, sau să fac vreo analiză a credinței. Tot ce te rog să faci este să dai religiei o șansă în viața ta. Du-te la toate bisericile și lăcașurile de cult de orice fel, până găsești religia cu care rezonează sufletul tău, și apoi caută-l pe preot, pastor sau îndrumător spiritual și spune-i să te ajute. Nu te vei maturiza pe deplin niciodată fără acest element esențial, și nu vom putea construi lumea pe care ne-o dorim fără oameni ca tine. 

                                   Cu drag, 

                                      A.D.C.  (Asistent Comisar de District)

Secrete de 22 februarie

Astăzi se împlinesc 155 de ani de la nașterea Lordului Baden-Powell, omul care a pornit Mișcarea Scout, din care mulți dintre noi facem parte acum cu mândrie.

Secretul de azi, despre el,  nu este ceva ce veți găsi pe Wikipedia sau pe filmuletele de pe Youtube despre el, ci ceva ce veți prinde doar dacă veți citi texte, cărți scrise de el, (ceea ce vă recomand din tot sufletul să faceți): caracterul și personalitatea, mintea ageră și cuvintele alese cu grijă.

Anul acesta, în fiecare lună, pe data de 22, până la următorul 22 februarie, vom publica câte una din cele 12 scrisori scrise de Baden-Powell către un senior pe care îl urmărise crescând încă de la lupișori.

Luati-vă 10 minute pe lună și citiți scrisorile unui om ale cărui sfaturi sunt extrem de actuale deși au fost scrise acum multe zeci de ani….

Tema 3: Natura

”Natura este cadrul ideal de aplicare al Metodei Scout, deoarece oferă posibilități de dezvoltare fizică, emoțională, socială și intelectuală, și îndeamnă la meditare asupra Creației, dezvoltând astfel și latura spirituală a copilului și a tânărului.”

Acesta este cel cunoscut aspect al metodei scout, unul care motivează noi părinți de a-și aduce copiii la cercetași, și care asociază imaginea noastră de a organizațiilor ecologiste și de turism montan.

Totuși, să vedem câteva aspecte ceva mai particulare.

De ce ținem să ne desfășurăm activitatea în natură? Este din tradiție? Din principii? Am auzit chiar argumente că a învăța noduri și să facem focul e ceva  inutil pentru tinerii din ziua de azi, cu ce îi va ajuta asta pe viitor?

În acest post aș dori să răspund la aceaste întrebări, și nu numai.

Da, cercetașii sunt ecologiști pentru că țin la natură și o protejează, îi învață secretele și cum să se descurce singuri, dar adevăratul câștig nu stă în cunoștințele teoretice despre frunze, urme de animale, nori sau foc. Ceea ce te învață viața în natură, la cort, împreună cu ceilalți membri ai patrulei, unității, centrului local sau organizației naționale, sunt câteva din cele mai importante lecții de viață cu care poți să pornești la drum.

De exemplu, dacă atunci când erai mic, ai cărat măcar o dată un rucsac până la locul de campare, ai învățat cum să îți prioritizezi bagajele ( Ce e important de luat, și ce din bagaj ai cărat degeaba) asta e prima lecție de responsabilitate pe care o înveți. Ulterior, vei știi ce e important să cumperi și ce poate să aștepte, ce nu trebuie să uiți niciodată, chiar dacă e voluminos, și ce greu cântăresc toate nimicurile insignifiante pe care le tot ducem după noi, în viață.

Dacă măcar odată ai petrecut o zi întreagă, împreună cu alți 20 de copii de vârsta ta, distrându-te până ai făcut febră musculară la abdomen și la obraji de la atâta râs, știi că zilele cele mai memorabile au fost cele mai ieftine, cele mai neplanificate (pentru tine).
Dacă ai stat măcar odată de planton cu sufletul strâns de frică, poate uneori chiar și fără motiv, sau alteori cu motive bine întemeiate, știi că legătura care s-a creeat între tine și partenerul de planton, în noaptea aia rece, înstelată până la refuz și cu siguranță de neuitat, e mai strânsă decât multe alte relații superficiale pe care le ai ca adult…. chiar dacă înainte de momentul respectiv nu îl suportai pe cel în cauză.

Totodată, zilele în care tot ce a contat au fost oamenii cu care erai și ai uitat chiar si de foame sau somn, și chiar dacă picai de oboseală, nu vroiai să mergi la somn înaintea altora, de frică să nu pierzi ceva din distracție și să regreți dup-aia,  rămân cele mai tari zile posibile.

Dacă te-a plouat măcar două zile la rând, până ai ajuns ciuciulete și ai ținut de fiecare pereche de șosete uscată, știi că poți să ai cel mai bun cort, dacă nu înveți să îl montezi, cei mai buni bocanci, dacă îi uiți afară în ploaie, și cel mai performant echipament, dacă nu îl știi proteja și îngriji (o lecție care multor politicieni sau manageri ai zilelor noastre le-ar fi prins bine). Deja când te-a plouat o saptămână întreagă, întregul tău sistem de valori se restructurează :))

Natura te învață să fii deștept, să îți gândești acțiunile și să îți folosești resursele disponibile într-un mod simplu, pe care nu îl uiți, iar ulterior, în diverse situații din viață, veți vedea cum unii cercetași se descurcă în mod surprinzător, pentru că față de primejdia urșilor în miezul nopții la 10m depărtare, scrierea unui proiect e o situație controlabilă și nicidecum motiv de panică.

Și nu în ultimul rând, dacă măcar odată te-ai pierdut în pădure, sau te-a prins furtuna pe traseu, cu rucsacul în spate, ai învățat ce înseamnă omul de lângă tine,
cel din fața și din spatele tău, ce înseamnă ritmul, echipa, ce înseamnă încrederea în ceilalți, mersul împreună, a nu lăsa pe nimeni în urmă, să ai grijă de celălalt chiar dacă vorbește prea mult și te obosește și, dacă ești norocos, și poți învăța și o formă de leadership adevărat. Atunci doar  pricepi că în fața naturii ești pus tu față în față cu tine însuți, în primul rând, și că depinde doar de tine să fii cea mai bună variantă a ta, sau să ai capacitatea și mintea de a-ți depăși limitele și a-ți atinge scopul, chiar dacă crezi că nu mai poți.

(Este un citat care spune asta foarte frumos, și anume ” It is a fine thing to be out on the hills alone. A man can hardly be a beast or a fool alone on a great mountain.” Revd. Francis Kilvert)

De-asta e natura spațiul perfect de dezvoltare a caracterelor, deoarece majoritatea oamenilor nu învață toate astea într-o viață, ori cei care învață asta de când sunt mici și ca aluatul la copt, au un avantaj fenomenal ulterior, în viață.

Baden-Powell zicea că „God has given us a world to live in that is full of beauties and wonders and He has given us not only eyes to see them but also minds to understand them, if we only have the sense to look at them in that light.”

Eu aș completa ”The only thing we have to provide ourselves is the time and the appropriate boots” 😉

Dacă sunteți lideri și ați uitat toate cele de mai sus, pentru că sunteți adânciți în viața de oraș, vă doresc să nu faceți cercetășie fără să o mai simțiți pe pielea voastră din când în când, și să oferiți cadrul acesta cât de des se poate, și pentru voi, și pentru cei care vor ajunge viitorii medici, politicieni, ingineri, și avocați care vor conduce societatea în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat (adică pruncii de 13 ani de acum), că mie mi-ar plăcea ca mai mulți din oamenii care sunt acum în fruntea societății noastre să își fi însușit valorile descrise mai sus.. 

Smart retirement is never easy

De multe ori ne săturăm de tot și am vrea să plecăm în lume, dar pe de altă parte, se întâmplă și să preluăm job-ul cuiva care a făcut asta și nu ne-a lăsat  tocmai o treaba ușoară de făcut.

Prin urmare, cum ne pregătim plecarea din timp, astfel încât asta să nu afecteze bunul mers al lucrurilor și nici să nu se piardă tot ce am făcut până la momentul respectiv?

Partea 1: Cum să îmî planific acțiunile astfel încât să pot să mă retrag:

  • Fii mentorul unei persoane dintr-o generație mai tânără decât a ta
  • Fă ordine. În documente, rapoarte, modalități de lucru, deadline-uri. Renunță la tot ce e inutil pe termen lung.
  • Notează micile șmecherii care ți-au ușurat treaba și arată-le și celor noi care sunt ”secretele meseriei”

Partea 2:  Din punctul de vedere al organizației; Chiar și coordonatorii vin și pleacă 

Există modalități prin care totuși să ținem oamenii valoroși în preajmă ?

  • Încercați să discutați cauzele care determină deciziile, negociați programul, implicarea, sau cantitatea de task-uri care omul le are de dus la îndeplinire. Este cumva posibil să îl implicați mai puțin , poate fi ajutat de către alții? Cât de ușor și rapid este, respectivul om, de înlocuit?
  • Oamenii care se retrag pot rămâne în poziții de consultanți, astfel încât înțelepciunea dobândită de ei să rămână, într-adevăr, apreciată.
  • Lăsați oamenii epuizați să se reprofileze pe un alt domeniu dacă asta îi ajută să își păstreze motivația
  • Dacă voluntarii chiar vor să își înceteze activitatea, sărbătoriți munca lor, și lăsați întotdeauna ușa deschisă pentru ei, dar mai ales, lăsați loc de Bună Ziua